A doua vizită la One Way Out a fost complet diferită de prima. De data aceasta am mers cu o echipă formată din colegi de muncă, nu cu prietenii obișnuiți, și am ales o cameră cu dificultate medie, „Codul Arhivarului”. Diferența s-a simțit încă de la briefing: game master-ul ne-a întrebat explicit cine a mai jucat și unde, apoi a ajustat indiciile de pornire în funcție de răspunsurile noastre. Nu am mai întâlnit asta la alte locații din Timișoara.
Camera în sine a fost bine gândită, dar ceea ce m-a impresionat a fost modul în care am reușit să ieșim cu șapte minute înainte de termen. Nu pentru că puzzle-urile erau simple, ci pentru că fiecare membru al echipei a avut un rol clar de la început. Un coleg care nu mai jucase niciodată a găsit cheia care debloca al doilea compartiment, iar asta a schimbat complet ritmul jocului. Am învățat că o echipă diversă, cu oameni care gândesc diferit, poate fi mai eficientă decât una formată doar din jucători experimentați.
Recomand această locație celor care vor mai mult decât o simplă evadare. Dacă ai jucat deja o dată și ai rămas cu senzația că ai fi putut colabora mai bine, întoarce-te cu o altă formulă de echipă. Vei vedea aceeași cameră cu totul altfel. Am programat deja următoarea sesiune pentru luna viitoare, de data aceasta cu o cameră de dificultate ridicată, ca să testăm limitele echipei.